Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe

Cuviosul Gherontie cel nebun pentru Hristos

Desigur, Cuviosul Gherontie nu s-a format în obștea Tismanei, iar acasă pentru el – o știu toți câți l-au cunoscut – era numai și numai Raiul, spre care tânjea și după care se tânguia nemângâiat, ca și când cu puține clipe înainte ar fi ieșit de acolo, fără voia sa.

Monahul, însă, își nu comemorează ziua de naștere, ci o așteaptă să vină, căci nașterea lui, cea adevărată, este întru Împărăția cea de Sus și se petrece la plecarea sa de pe pământ.

Prin urmare, dacă ar fi să vorbim despre locul nașterii sale, acela ar fi mănăstirea sa de metanie, locul unde s-a nevoit, ori acela unde și-a dorit să fie înmormântat trupul său, ca de acolo să-l îmbrace iarăși, la Învierea cea de obște.

Pentru cei mai mulți monahi, aceste trei locuri coincid. Cuviosul, însă, alegându-și ca loc de nevoință întinderea întregului pământ, nu s-a așezat la sfârșitul alergării sale în mănăstirea unde făcuse primii pași. Ci a primit mai curând să facă acest dar Lavrei Sfântului Nicodim, pe care a iubit-o.

Chiar numirea de Cuvios arată că în adâncul său, Părintele Gherontie se definea ca monah, mai întâi de toate: în adânc, iar nu la suprafață, pe care și-o compunea adesea înadins în chipul cel mai excentric cu putință – spre mustrarea noastră, a celor ce facem de atâtea ori exact invers…

Obștea sa era întreaga lume, către care, precum mulți mărturisesc, obișnuia să se raporteze și să se adreseze așa cum se obișnuiește în sânul unei obști monahale: ca la frații săi în Hristos.

Poate tocmai de aceea, cineva l-a visat în fosta chilie a Sfântului Gherasim (el însuși un iubitor și profund trăitor și împlinitor al chemării sale monahale) spunând: Sunt aici cu un călugăr.

Legătura tainică cu Sfântul Gherasim se arată uneori în modul cel mai amuzant, atunci când pelerinii ajung să întrebe despre mormântul Cuviosului Gherasim cel nebun pentru Hristos. E ca și când, ghiduș cum îi era felul, a mai făcut o glumă, cu tâlc și cu folos: căci astfel, oamenii ajung odată cu lămuririle primite, să îi cunoască pe amândoi.

Cuviosul Gherontie lângă crucea realizată prin purtarea de grijă a Sfântului Gherasim

Sunt aici cu Sfântul Nicodim și cu Părintele Gherasim, starețul Tismanei, i-a spus în vis Cuviosul unei tinere, care a doua zi avea sa vină la parastasul său. Uimită și-a povestit visul prietenilor cu care călătorea spre Tismana și apoi maicilor: Ce stareț?! exclama contrariată. Tismana e mănăstire de maici!

De altfel, Cuviosul a imitat în maniera sa inconfundabilă, în modul cel mai discret, drumul duhovnicesc al Sfântului, la care, poate, a căutat ca la un înaintemergător pe calea către cer. Iubitor al rugăciunii de mic copil, Cuviosul a fost primit ca frate începător la Mănăstirea Ciolanu, unde viețuia unchiul său, Protosinghelul Modest. Precum și Sfântul Nicodim, cu mai mult de cinci veacuri înainte, din fragedă vârstă a pornit pe acest drum, pe cât se pare – în mănăstirea Hilandar, întemeiată de mai îndepărtata sa rudă după trup: Sfântul Sava, arhiepiscopul Serbiei.

Nici unuia, nici celuilalt, nu li s-a îngăduit să rămână în mănăstirea de metanie. Iar drumul lor a fost luminat de cuvântul Maicii Domnului, care le-a pecetluit întreaga viață: pe Sfântul Nicodim l-a trimis să înalțe o mănăstire în cinstea ei, la Cascade, în Țara Românească; Cuviosului i s-a arătat în ospiciul unde îl închisese stăpânirea atee, incomodată de evlavia sa, și i-a încredințat nevoința nebuniei pentru Hristos care l-a făcut cunoscut.

Amândoi sunt numiți de la Tismana, locul care i-a îmbrățișat și căruia i-au fost și îi sunt nu fii, ci Părinți duhovnicești. Chiar dacă amândoi au ctitorit, povățuit și întărit prin rugăciunea și nevoința lor nenumărate alte mănăstiri și biserici.

Amândoi și-au cunoscut mai înainte sfârșitul pământesc, pe care l-au întâmpinat cu seninătate și bucurie, ca pe o îndelung așteptată reîntâlnire cu Cel Iubit.

Iar dacă Sfântul Nicodim, prin hrisovul pe care îl poartă în mână în icoane, vorbește despre dragostea lui Dumnezeu, tot într-acolo trimite și Cuviosul Gherontie, prin cuvântul înscris pe crucea sa:

IUBIȚI-VĂ UNUL PE ALTUL, PRECUM EU V-AM IUBIT PE VOI!

Accesați AICI site-ul oficial al Cuviosului Gherontie cel nebun pentru Hristos.

Publicitate
%d blogeri au apreciat: