Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe

Darul Sfinților, de ziua mea

Aveam foarte mare nevoie (pentru ascultarea pe care o am de îndeplinit) de o anumită carte. Fusese, însă, publicată cu câțiva ani înainte și (tocmai pentru că era o carte foarte bună), stocul se epuizase foarte repede, peste tot. Și, ca lucrurile să fie și mai încurcate, unul din autorii cărții trecuse la Domnul între timp. Celălalt, cu care am reușit să iau legătura printr-o cunoștință nu mai avea nici un exemplar afară de al lui personal, și nici fonduri pentru o reeditare. Se apropia ziua de prăznuire a sfântului meu ocrotitor. Și m-am rugat ca un copil… de Părinții mei: de Sfântul Nicodim, de părintele Gherasim și de părintele Gherontie. Nu pentru mine îmi trebuie, le-am spus, ci pentru folosul obștii, al oamenilor care vin aici să se folosească. Vă rog, nu puteți să-mi faceți darul ăsta de ziua mea? Nu-mi trebuie nouă, chiar și uzată, numai să pot citi din ea.

Căutasem de atâta vreme, și îndelung, peste tot. Și în ziua aceea, după ce m-am rugat, mi-a venit un gând. Stăruitor! Caută acum!

Dar cum să caut? i-am răspuns eu, neîncrezătoare după atâtea căutări fără rod. Tot așa, cum ai căutat și până acum!

Atunci am căutat. Prima sursă afișa ca și înainte: stoc epuizat. Apoi, a doua: 1 exemplar. Nu-mi credeam ochilor. Am întrebat pe încă cineva: vezi ce văd și eu?!

Da, 1 exemplar.

Am sunat. Domnul care tocmai pusese cartea spre vânzare era și el uimit: că nu mi se pare prea mare prețul? Că sigur vreau cartea?

N-am mai stat nici o clipă pe gânduri. Știam că era darul Părinților, de ziua mea, pentru care le-am mulțumit și le mulțumesc totdeauna, ori de câte ori deschid cartea primită de la ei, sau folosesc în ascultarea mea cele ce am învățat din conținutul ei.

Citiți și: Sfântul Nicodim mi-a spus să îi cer ajutorul

Publicitate
%d blogeri au apreciat: