S-a dus departe vestea despre tămăduirile săvârșite de Sfântul. Încât și Sigismund, împăratul Ungariei a aflat.
Că avea împăratul o rudenie a sa, o tânără ce era chinuită de un duh necurat din copilăria ei. Și încercase, sărmanul, să o tămăduiască în fel și chip. Umblase pe la toți doctorii cei mai de seamă, încă și pe la vrăjitori, în durerea lui cea mare socotind că poate la ei își va afla alinarea. Dar în zadar.
Și spun unii că un ostaș din garda împăratului ar fi fost român de neam și că acela ar fi luat îndrăzneală și ar fi vestit stăpânului său despre Sfântul.
Și împăratul a trimis să cheme pe Sfântul la sine, dar prin rânduială dumnezeiască, din pricina bătrâneții, și a unei boli, Sfântul n-a putut da ascultare poruncii împărătești. Așa că împăratul a trecut cu vederea toate și a pornit el însuși spre mănăstire.
Dar numai ce a ajuns alaiul împărătesc la poalele stâncii, că fata a fost scuturată cu putere de duhul cel rău. Care, strigând că nu mai poate merge mai departe din pricina Darului lui Dumnezeu ce sălășluiește în răul bătrân Nicodim, a trântit-o la pământ și, lăsând-o ca moartă, s-a dus.
Și mulți socoteau că a și murit. Dar nu după multă vreme, tânăra s-a ridicat de la pământ deplin sănătoasă și a început a mulțumi Domnului și Sfântului Nicodim, cu darul căruia s-a vindecat.
Articolul precedent: Pe cei bolnavi mâinile-și vor pune și bine le va fi
Articolul următor: Înțelepciunea știe cele trecute
Minunile Sfântului Nicodim de la Tismana 