Nu departe de satul Ponoarele, un pod natural, trainic cât să fie folosit ca pasaj rutier, domină peisajul. Înalt de 22 de metri, lung de 30 m, lat de 13 m și gros de 9 m.
I se spune: Podul lui Dumnezeu. Una din tâlcuirile pe care oamenii îl dau acestui nume se împletește cu povestea noastră:
Ajuns de data aceasta la o prăpastie, Sfântul Nicodim și-a văzut din nou grabnica sa călătorie și căutare poticnindu-se. Pe unde să treacă?
Singure dragostea de Dumnezeu și de oameni îl mânau înainte. Și cum la dragoste, dragostea răspunde, Domnul, ca Unul ce a zidit toate și lege le-a pus pe care să nu o treacă, a călcat legea firii pentru alesul Său: i-a croit o punte cum numai mâna Lui putea dăltui!
Articolul precedent: Nu te vei teme de molima ce bântuie întru amiază
Articolul următor: … iar lipsa de dragoste gonește binecuvântarea