Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe

Maica Vartolomeea, pustnica de la Cioclovina

Iubea toți sfinții și, asemeni Sfântului Antonie, de la fiecare căuta să afle un folos, o pildă, un cuvânt, un sprijin. Pe toți îi chema, într-o tainică împreună-grăire. Dar era o căldură anume în glasul maicii când ne îndemna să rămânem sub acoperământul Sfântului Nicodim.

În poveștile pe care ni le spunea erau întrețesute dragostea și recunoștința pe care le purta Sfântului. Părintele mai mare al Lavrei era și este și al său: cel ce a primit-o și a născut-o în Hristos.

Apoi i-a răsădit în inimă dorul de pustie, de rugăciune, de liniștire, care îl mistuise și pe el. La vremea potrivită, precum Sfântul s-a așezat în locul pustiu de la Cascade, făcând aici un locaș de rugăciune neîncetată, Maica Vartolomeea s-a așezat în schitul pustiit de pe vârful muntelui Cioclovina. Micul adăpost pe care și l-a improvizat atunci nu era în locul cel mai ferit, ci în acela de unde Mănăstirea se putea vedea mai bine.

Cascadele erau în vremea Sfântului un loc pustiu, însă la venirea sa credincioșii au alergat în număr tot mai mare ca să-și potolească setea sufletească. Asemenea, Maica (prin ostenelile sale duhovnicești) a făcut să izvorască în vârful sterp al muntelui – Izvorul Dragostei. Lângă acest Izvor s-a odihnit mulțime de oameni osteniți și împovărați. Din acest Izvor lua Maica apa răcoroasă și dulce a cuvintelor sale, dăruind-o cu îmbelșugare tuturor celor însetați și nădăjduind, poate, să-i vadă prefăcându-se, la rândul lor, în fântâni.

Accesați AICI site-ul oficial al Maicii Vartolomeea.

Publicitate
%d blogeri au apreciat: