Nu mă mai dor genunchii!

De câțiva ani merg împreună cu soția mea la Băile Herculane câteva zile la sfârșitul lui august. Și pentru împlinirea sufletească, alegem trasee în care să ajungem la cât mai multe mănăstiri. În primul an, la întoarcere am ajuns la Mănăstirea Tismana pentru prima dată, deși ne doream de  mult timp. De la poarta mănăstirii și până la biserică abia am urcat de dureri de picioare. 

Ajunși la racla Sfântului, am rugat o măicuță să îmi dea voie să pun degetul în uleiul candelei de la raclă . Măicuța ne-a spus să mergem la locul de veci pe care și-l pregătise Sfântul, că acolo este candela aprinsă, și să atingem în ulei un bețișor cu care să ne facem apoi semnul crucii pe frunte. Mustrându-ne pentru ideea de a băga degetul în candela.

Ne-a zis să ne rugăm acolo că Sfântul ne va auzi. Ne-a relatat cum s-a vindecat o măicuță care nu mai putea merge, prin rugăciune fierbinte și îndelungată la mormântul Sfântului. Am plecat din biserică gândindu-mă: Ce bine dacă m-as vindeca și eu… Dar mă gândeam că eu m-am rugat Sfântului 2 minute și sunț un păcătos.

Abia când am ajuns la mașină am realizat… și i-am spus soției cu ezitare: NU MĂ MAI DOR GENUNCHII. Totuși în sinea mea mă gândeam că este autosugestie după discuția cu măicuța. 

Mi-am făcut semnul crucii și am mers mai departe la Mănăstirea Lainici. Acolo ne-am rugat la Sfântul Irodion și lcoana făcătoare de minuni a MAICII DOMNULUI. Și acolo m-am rugat pentru sănătate și încă eram confuz. Oare mă fac bine? Mi se pare, o fi de la Băile termale? etc. Mai departe am mers la Prislop, unde m-am rugat la părintele Arsenie și la Sfântul Ioan.

Am ajuns acasă și mi-am reluat activitatea. Picioarele nu mă mai dureau, eram bucuros și mulțumeam în gândul meu tuturor sfinților la care am cerut ajutor. În necredința mea mă gândeam: Oare care sfânt m-a făcut bine cu adevărat? Sau cu toții? Sau icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului? Să mulțumesc tuturor ca să nu greșesc. Uitam să mulțumesc lui Dumnezeu  care a dat putere tuturor sfinților să vindece neputința oamenilor.

O săptămână  am  lucrat la placări de scări la care am stat în genunchi, de se mirau cei din jurul meu cum de pot și nu mai am probleme cu genunchii. La toți le-am zis că am fost la Herculane și m-am făcut bine, fără sa scot o vorbă de rugăciunea mea la Sfântul Nicodim sau la celelalte mănăstiri.

După o săptămână de rătăcire de Dumnezeu în care clamam doar Băile Herculane, peste noapte au reapărut durerile de genunchi ca și înainte. Mi-am zis: Ei, m-am forțat prea tare, dar Băile sint extraordinare! Uitând de cele sfinte cu totul.

Și așa am dus-o până anul următor, când din nou am ajuns la Tismana, dar de data aceasta înainte de a ajunge la Herculane. Ne-am rugat din nou la Sfântul Nicodim, și am fost dezamăgiți că nu era ulei în candele, nu știu din ce motiv. Dar am venit convins că Sfântul mă va ajuta. Și minunea  s-a întâmplat din nou, mie, un păcătos, Sfântul Nicodim m-a vindecat din nou.

Am plecat fericit la băi cu gândul de a scrie această mărturie, dar nu am reușit până astăzi. Așa cum nu am zis că Sfântul m-a vindecat nimănui pentru că nu am avut curaj și ca să nu fiu privit ca un ciudat de cei cărora le-aș fi spus și care când m-aș mai fi văitat de dureri ar fi râs de mine… Într-un cuvânt nu am avut credință cu tărie.

În acest an am revenit din nou. Am găsit din nou plăcuța cu adresa de email care anul trecut lipsea, m-am rugat din nou la Sfântul Nicodim, m-am uns cu ulei din candela și am plecat dar parcă nu simțeam o ușurare a durerilor ușoare pe care încă le mai am, și mă gândeam:

Oare Sfântul s-a supărat pe necredința mea? Mi-am continuat concediul cu băi la Herculane, dar durerile parcă în loc să scadă, creșteau. Am ajuns acasă și în rugăciunile mele sporadice mulțumeam Sfântului pentru binefacere. La câteva zile durerile mari au dispărut, iar eu mă simțeam și mă simt dator Sfântului, că nu l-am mărturisit ca vindecător cu puterea lui Dumnezeu și dacă mă întreba cineva, lăudam Băile Herculane. 

De aceea pentru prima dată spun acum cu tărie că Sfântul Nicodim m-a făcut, cu ajutorul lui Dumnezeu, dintr-un om cu dureri groaznice de genunchi, un om care poate sa lucreze 12 ore pe zi în picioare, și care uită sa își protejeze picioarele pentru că nu mai am dureri, decât arareori, și asta din lipsă de cumpătare. Sunt un om păcătos, de care Sfântul Nicodim s-a milostivit și l-a iertat pentru necredința sa și i-a dăruit sănătate.

Dumnezeu să ne ajute și Sfântul Nicodim să ne binecuvinteze!

Un tâmplar din Argeș

Citiți și: Gleznele nu mă mai dureau deloc

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: