Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe

Nu te vei teme de molima ce bântuie întru amiază

La Cascade! Ăsta-i era gândul de căpătâi!

Îl zorea porunca, îl zorea, dar nu cumva poruncă mai mare este cea a dragostei? Așa se face că, deși însetat a-și împlini chemarea, Sfântul avea să poposească multe zile prin părțile Mehedinților.

O molimă cumplită care a bântuit întreaga Europă se abătuse și pe aici: ciuma își lua și dintre localnici, lacomă, tributul său. Pe lângă atâta suferință Sfântul nu a putut trece nepăsător.

Venea în mijlocul bolnavilor, umbla din sat în sat. Și se ruga, se ruga pentru ei îngenunchind de multe ori în mijlocul lor sub cerul liber. (Unde altundeva să aduni atâta mulțime de bolnavi în jurul unui singur om, încă și molipsitori?! Măcar că Sfântul, biruit de milă, nici nu gândea în felul nostru omenesc, că s-ar primejdui cumva…) Și împreună cu ei, căci și bolnavii înșiși posteau după putere și adăugau rugăciunea lor îndurerată la rugăciunile de foc ale acestui călugăr străin care venise să-i tămăduiască.

Și da, mulți se tămăduiau. Se spune că dintre ei, recunoscători, unii au dorit să-și închine viața lui Dumnezeu, făcându-se ucenici ai Sfântului. Primii ucenici români.

A rânduit Sfântul, spune tradiția locului, și câte o zi de vineri pentru fiecare sat, în care se săvârșea Sfânta Liturghie la intrarea în sat și apoi citea rugăciuni pentru îndepărtarea bolilor molipsitoare.

Până astăzi, sătenii din zona de munte a Mehedinților sărbătoresc Ciumarca, în fiecare sat la altă dată, după cum a fost trecerea Sfântului pe acolo. Cu timpul, pe lângă rostul ei de zi de post și de rugăciune obştească, pentru sănătatea sufletească şi trupească a locuitorilor, Ciumarca a devenit aproape un al doilea hram al satului. Un prilej de revedere și bucurie pentru fiii satului, sub binecuvântarea Sfântului Nicodim.

Fără îndoială, că vremurile acestea din urmă, adâncesc și întăresc sărbătorii amândouă înțelesurile sale. Și atrag asupra credincioșilor rugăciunile Sfântului care de acolo de sus se roagă iarăși, cu durere și cu îndrăzneală înaintea lui Hristos.

Articolul precedent: Lucruri mari vorbești cu cei ce se pocăiesc, ca și cu niște prieteni ai Tăi adevărați

Articolul următor: Dragostea netezește calea…

Publicitate
%d blogeri au apreciat: