Cu 11 ani în urmă, spre final de martie, am avut un vis care, în primă fază, trezindu-mă, m-a surprins. Multe necunoscute, dar profunde trăiri.
Se făcea că mergeam pe un drum de țară accidentat cu mama în dreapta și copilul în spate; o bombăneam pe mama care insista să mergem pe acel drum având ca finalitate o biserică în inima unei păduri și sfintele moaște ale unui Sfânt. La insistențele mamei conduc până în acel loc, în pădure unde, în mijlocul bisericii, într-o raclă era așezat un sfânt.
Mă așez în genunchi, încerc să mă reculeg, să înțeleg ce caut, de ce am ajuns acolo. În acest timp Sfântul se ridică și începe să mă certe. „Să ai credință, vezi, pentru tine sunt aici să vezi că se poate…” Eu încep să plâng și, printre suspinuri, îi spun Sfântului că eu cred în Dumnezeu… și mă trezesc din vis plângând. Rămân îngândurată pentru că nu mai înțelegeam nimic. M-am trezit dar nu știam cine era acel Sfânt din visul meu și nici de ce se întâmplase așa….
În decurs de aproximativ 10 zile m-am rugat sfântului din vis să- mi descopere cine este și cu ce scop m-a certat… În data de 1 aprilie fac niște investigații pentru că aveam o jenă în axila dreaptă. Din investigații reiese tumoră mamară stângă în observație. Bine înțeles că în starea care a urmat am chemat pe Sfânt în ajutorul meu. La câteva zile de la investigații m-am așezat seara în pat și, ca să mă liniștesc, iau o revistă Familia Ortodoxă, care stătea de ceva vreme pe noptiera mea și am zis citesc un articol, orice, unde se deschide revista …
Menționez că în tot acest timp de la vis și până în acea seară m-am tot rugat Sfântului să îmi descopere cine este. Fusesem nu cu mult timp în urmă și vizitasem în Grecia mari Sfinți: Sf. Nectarie, Sf. Ioan Rusul, Sf. David bătrânul,… și mă gândeam eu, deci, că ar putea fi unul dintre acești Sfinți.
Deschid revista la întâmplare și văd imaginea mea din vis… era Mănăstirea Tismana. Pe cealaltă pagină văd Sfântul din visul meu. Era Sfântul Nicodim. Am simțit în acel moment că totul va fi bine și, într-adevăr, Sfântul Nicodim m-a apărat și m-a protejat până în momentul de față, fiindu-mi alături în tot ce am întâmpinat până acum.
Am ajuns apoi în vară la Mănăstirea Tismana și am mulțumit Sfântului pentru tot. Deși distanța este mare ori de câte ori am prilejul să ajung în zonă nu preget să trec și să mulțumesc Sfântului. Au urmat investigații, tratamente, puncții, toate cu nădejdea la Dumnezeu și ocrotirea Sfinților. Spre rușinea mea, până atunci nu știam că Sfântul este prăznuit a doua zi din Crăciun, deși pot spune că sunt o creștină practicantă (preoteasă fiind). Era ziua în care primeam fini la masă și repede repede să le fac pe toate acest aspect îmi scăpa. Din acel moment nu am mai scăpat din vedere sărbătorirea Sfântului fiind la loc de cinste pentru mine și familia mea.
O a doua minune o pot considera petrecută la patru ani după prima, în vară am petrecut concediul alături de niște prieteni la Băile Herculane și, fiind în zonă, am zis hai și pe la Sfântul un pic..
A mers cu noi și băiatul care urma să înceapă clasa a douăsprezecea. Ca să nu ne strice concediul nu mi-a spus că-l doare într-o parte. Când am ajuns prin munți a inceput să țipe de durere că el nu mai poate. Când am înțeles pericolul la care este expus am intrat și l-am rugat pe Sfântul Nicodim să îl apere. A intrat și el s-a rugat Sfântului la îndemnul unei maici pe care o cunoșteam de prima dată când am ajuns la Tismana. Am ajuns acasă după ore întregi de condus și când l-am predat chirurgului i-am spus: aveți grijă că poate fi inflamat. Așa a și era, mi-a mulțumit omul de avertisment. Putea să fie mai rău, dar nu a fost și totul datorită Sfântului nostru drag.
Sfinte NICODIM nu ne lăsa pe noi păcătoșii în aceste vremuri tulburi în care trăim! Amin!
Mihaela Pleșca
Citiți și: Cine să fie bătrânul acesta?
Minunile Sfântului Nicodim de la Tismana 