Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe

Sfântul m-a oprit să plec din mănăstire

Aveam chilia aici lângă poartă. Și am avut o ispită mare. O ispită!

Mi-am luat un bagaj de… o pungă și trei „zdrențe”-n ea. Și-am zis: Gata, plec! Mă duc!

Mă duc la poartă, pun mâna pe clanța porții și de acolo, m-am trezit în mijlocul curții. Nu știu cum am ajuns de acolo aici. Și cum am ajuns aici, m-am închinat: Doamne, dar eu eram la poartă!

Dar eu mă rugasem la Sfântul și am zis: Sfinte, fă ceva cu mine! Mă duc, rămân? Ce să fac? Că nu mai știu, nu mai știu ce să mă fac, nu mai pot!

Îți dai seama, ca și cum m-a luat Sfântul de perii capului și mi-a zis: Treci! Un’ te duci?!Încotro o iei?! Și în câte ispite nu puteam răbda și dădeam să plec, Sfântul mă întorcea înapoi.

Citiți și: Am pus capul pe mormânt și… s-a făcut liniște

Publicitate
%d blogeri au apreciat: