Sfântul ne-a speriat ca să ne îndreptăm

Eram soră. Deși stăteam în chilie cu încă trei maici, s-a întâmplat într-o seară să rămân singură în chilie.

O altă soră a venit la mine. Și, în loc să ne facem pravila de chilie, ne-a venit un gând: ce-ar fi dacă am mai butona și noi?… Să pierdem vremea un pic… Știam că nu-i bine, că nu-i un lucru călugăresc. Dar ispita era puternică și ne-am lăsat biruite.

Și cum eram noi concentrate și încordate amândouă, s-a auzit un vuiet mare și s-a cutremurat întâi geamul și apoi ușa, ca și cum ar fi intrat cineva prin geam și ar fi ieșit prin ușă. Și acum mă trece un fior când povestesc.

Noi ne-am speriat grozav, ne-am uitat una la alta, cu același gând: Sfântul Nicodim! Am simțit pur și simplu că este de față, că el a fost. Sora cealaltă a fugit la chilia ei, iar eu m-am băgat cuminte în pat să mă odihnesc pentru ascultarea de a doua zi.

Citiți și: Sfântul este de față când vorbim despre el

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: