Din cauza ușiței de curățire a hornului din podul casei care, după niște vijelii, s-a deschis, au scăpat niște scântei care de 2-3 zile ardeau mocnit. La un moment dat am auzit niște pocnituri slabe, dar nu-mi dădeam seama de unde vin. Am verificat centrala pe lemne, dar era în ordine. Era spre seară și oarecum eram neliniștită. Eram singură acasă. Am luat acatistul Sfântului Nicodim, l-am citit, l-am rugat să mă ajute și m-am culcat.
Dimineața următoare m-am uitat să văd dacă iese fum prin acoperiș – nu se vedea. Mai târziu am ieșit în curte și se vedea un fum subțire printre țigle, pe o suprafață mică.
Au venit pompierii și au reușit să reducă considerabil pagubele.
După alți câțiva ani, cuscrul meu a urcat în pod să ia ceva de acolo și a mers să vadă ce arsese. El este inginer constructor. A spus că la cum arăta grinda de arsă și la cât a mai rămas din ea, focul mocnit a ținut mai mult de 2-3 zile.
Izolația planșeului era din stuf!
Doar Sfântul a controlat focul!
Eligia – Timișoara
Citiți și: Trecut-am prin foc și prin apă