Caută și vei afla!
Cu adevărat, cuvântul acesta Domnul îl împlinește de multe ori cu noi, în cele mai mici lucruri. Căutând, poate, prin ele, să ni le arate discret și pe cele mari. Am o prietenie veche cu Sfântul Mare Mucenic Mina, cel mai smerit sfânt, așa îl socotesc.
Pentru că, omenește și pământește gândind, câtă adâncă smerenie, dragoste, aplecare și înțelegere asupra neputințelor, mărginirii și trebuințelor noastre de zi cu zi poate să aibă un sfânt? Un Mare Mucenic! Care a cunoscut și viața sihăstrească (de multe ori uităm că, înainte de a pătimi, Sfântul se retrăsese în munte și a trăit ca un pustnic, nemaiputând răbda să vadă oamenii cum își pierd sufletele prin închinarea la idoli), care a trecut prin chinuri care nouă ne sunt anevoie și de gândit, care a putut învia un mort tăiat în bucăți, a convertit un evreu la creștinism și câte multe alte minuni mari a făcut! Câtă smerenie, zic, trebuie să aibă Sfântul Mina, ca de acolo din Slava covârșitoare a lui Dumnezeu, să vină să-mi găsească și să-mi pună în mână, căscatei de mine, ba cheia, ba un bold de la scufie, ba cine-știe-ce alt mărunțiș. În condițiile în care eu de atâtea ori întârzii să-i urmez pilda și răspund fratelui meu, pe un ton repezit și iritat să mă lase în pace cu prostiile.
Și stau în casa Sfântului Nicodim de ceva vreme, dar pentru lucruri pierdute, tot pe Sfântul Mina l-am chemat mai mereu. Că de, asta-i ascultarea lui de bază. Dar aveam să aflu că nu numai a lui! Că Starețul cel mare din cer al lavrei, ca un următor al lui Hristos și slujitor al tuturor, face și el, cu bucurie, toate ascultările pe care noi copiii săi i le dăm.
Era prin buzunarul cuiva uitată o fițuică. Cu un titlu de carte care trebuia comandată, dacă se poate. Trebuia cam de mult, de vreo jumătate de an și mai bine. Proprietarul buzunarului încercase și nu prea reușise. Cartea fusese la rândul ei publicată cu și mai multă vreme înainte să ne gândim noi că ne trebuie. Și avusese destul succes. Și cum prin buzunare se mai face periodic și curat, m-am trezit cu o sarcină vrednică de prietenul meu ceresc și smerit, Sfântul Mina. Doar că, printr-o rânduială de Sus (cred că s-or fi vorbit sfinții amândoi…), nu m-am gândit la el și nu l-am chemat.
Am căutat sârguincios și cu nici un rezultat: stoc epuizat, indisponibil, stoc epuizat… Și unde scria că au cartea în stoc și am încercat s-o comand, m-au sunat peste o vreme să-mi spună că… de fapt, e o greșeală și n-o mai au. Am scotocit bine și am găsit și datele de contact ale editurii. Și i-am rugat frumos de tot, de-ar putea, măcar un exemplar, măcar să-mi spună dacă știu că mai e pe undeva la vreun distribuitor, sau chiar în format electronic. Nici editura, însă, nu avea nici un indiciu. Nici sub formă electronică nu mi-o puteau oferi. Încă, au adăugat, că o reeditare nu depinde de ei, ci de urmașii autorului care acum dețin toate drepturile asupra operei lui (pesemne că autorul murise între timp).
Și a rămas bilețelul în buzunarul meu, de data asta, că nu m-am îndurat să-l arunc.
Atunci am auzit de cineva care avea tot așa nevoie de o carte, stoc epuizat peste tot etc. Și s-a rugat de Sfântul Nicodim să i-o dea. Era exact povestea mea, la indigo, doar cu titlul și autorul schimbat. Și cum voiam să-mi fac și eu curat prin buzunar, m-am rugat și eu de Sfântul Nicodim să-mi ajute s-o găsesc. Am căutat din nou și… am găsit!
Am comandat, simțind că rugăciunea mi-a fost auzită și voi putea face o bucurie persoanei care poate că renunțase la orice nădejde de a mai primi cartea respectivă. Dar am așteptat cu sufletul îndoit: poate mă vor anunța iar că… e o greșeală.
M-au sunat, numai pentru a mă întreba pe ce cale vreau să-mi trimită cartea. Și când am avut-o în mână, am înțeles că Sfântul Nicodim și cu Sfântul Mina sunt frați, chiar dacă au trăit la niște secole și mii de kilometri distanță pe acest pământ. Și că îmi pot pune nădejdea în ajutorul lor, ca să găsesc nu numai o hârtie, un bold sau o carte ci și lucrul de căpătâi: mântuirea sufletului meu.
Citiți și: Darul Sfinților, de ziua mea
Minunile Sfântului Nicodim de la Tismana 