Sunt Petruța Maniuț Coroiu din Brașov, cu ajutorul Domnului profesor universitar în specializarea Muzică, fiica lui Petru – tatăl meu, care nu s-a spovedit cred că niciodată după Sfântul Botez și care nu frecventa Sfânta Biserică, fiind însă un om foarte corect, împlinitor al poruncilor pe cât putea… Mama este foarte credincioasă, iar sora a urmat studii teologice înalte. Acum 6 ani s-a întamplat ceea ce noi suntem siguri ca este minunea Sfântului Nicodim, cel praznuit azi. Tatăl meu a facut brusc o serie de atacuri cerebrale care i-au degradat foarte mult starea, în cursul lunii decembrie 2014.
Internați la Clinica de Neurologie din Cluj Napoca, aveam să aflăm că are de fapt o tumoare în centrul creierului, inoperabilă. În noaptea Ajunului Crăciunului s-a încercat, fără reușită, operația. Tensiunea a scăzut la 0, fapt confirmat de soțul meu, medic ATI, care l-a văzut direct, alături de colegii săi care îl tratau la Terapie Intensivă pe tatăl meu. Trist, a venit și ne-a confirmat faptul că practic este mort, l-a vazut cu ochii lui cu toate semnele medicale măsurabile științific ale morții.
A doua zi am mers practic convinși că îl vom ridica să mergem spre înmormântare, dar în noaptea aceea am avut o stare atât de tulburată încât aproape nu am putut dormi. Eram însărcinată cu băiețelul meu, dar mă gândeam cu disperare cum s-a terminat atât de repede viața tatălui, cum de nu am avut răgazul să chem un preot ca să îl spovedească măcar pe patul de spital. Am rugat părinții din Mănăstiri și preoții pe care îi cunoșteam să nu înceteze rugăciunea pentru el, întreaga noapte spunând în taină și eu Psalmul 50 și petrecând un timp de mare tulburare, în care îmi imaginam cum pleacă în întuneric un suflet nespovedit de atâta vreme. Am rugat pe Dumnezeu să facă cum știe mai bine, dar sufeream cel mai mult pentru că viața lui s-ar putea termina așa.
A doua zi, în prima zi a Crăciunului, mergeam să îl preluăm practic mort, l-am gasit mai vioi ca niciodată, dacă nu ar fi fost intubat aș fi spus că se va ridica să plece cu noi. Era pur și simplu înviat din morți, sotul meu (un om foarte atașat științei) rămăsese fără cuvinte, spunând că dacă nu l-ar fi vazut și cu o seară înainte, și în acea zi cu ochii lui, ar fi zis că cineva minte. Nu contenea să spună, uimit: NU AM EXPLICAȚII MEDICALE PENTRU CEEA CE VĂD.
În acea clipă am realizat că Dumnezeu i-a oferit bucuria câtorva clipe pe care trebuia să le folosim numai spre spovedanie și Împărtășanie, am chemat Părintele răspunzator de bolnavii de la neurochirurgie (o minune de Părinte, pr. Calin) care, a doua zi de Crăciun (26 dec. 2014, de ziua Soborului Maicii Domnului și a Sfântului Nicodim de la Tismana) l-a spovedit și împărtășit așa cum se mai putea. Soțul meu și medicii priveau întreaga desfășurare cu lacrimi în ochi, realizau și ei minunea.
Peste încă două zile, în care starea sa s-a degradat vizibil din nou, Tata Petru a plecat la cele veșnice, nădăjduim cu toata bucuria acestui dar fără egal al Sfintei spovedanii și Sfintei Împărtășanii, pe care le ignorase practic întreaga viață.
De atunci mulțumim în special Sfântului Nicodim pentru acest dar fără egal, suntem convinși că prin mijlocirile sale s-a salvat un suflet al unui om bun, dar care nu găsise în viață căile Bisericii. Vom fi recunoscători tot restul vieții pentru aceste binefaceri pe care le mărturisim spre slava Sfintei Treimi, a Maicii Domnului și a Sfântului Nicodim!
26 decembrie 2020
Citiți și: Dă un pomelnic la Tismana!
Minunile Sfântului Nicodim de la Tismana 