Sfântul Nicodim m-a adus la mănăstirea sa!

Eram deja venită la mănăstire de la Sfinții Apostoli Petru și Pavel, venise al doilea hram al Mănăstirii Tismana, de Sfântul Nicodim. La masă s-a citit cuvânt de folos de Crăciun, pe 25 decembrie despre proorocița Ira care spune împăratului să nu mai meargă la luptă că S-a născut Împăratul Împăraților!

La serviciu o colegă mă rugase să-mi spună Ira când suntem numai noi, era un nume ciudat pentru mine, dar pentru plăcerea ei o lăsasem să mă cheme așa. Acum mi-am amintit aceasta și când m. Ieroteia (Domnul s-o ierte!) m-a rugat să merg la centrală în locul ei că făcea coliva pentru Sfântul Nicodim, ca să fac și eu ceva pentru Sfântul, am rugat-o să-mi aducă și mie cartea din care s-a citit la masă, să văd… ce-i cu Ira?! În centrală, am citit, m-am lămurit și… am trecut mai departe: 26 decembrie Sfântul Nicodim de la Tismana! Întotdeauna îmi făceam planurile pe calendarul de buzunar și pentru mine era doar a doua zi de Crăciun, nimic mai mult! Pe mine m-a năcut mămița, după cum îmi spunea, în seara după Crăciun, drept pentru care eu spuneam că sunt născută de Crăciun, deși în buletin era trecut 26 decembrie.

În momentul când am început să citesc viața Sfântului, am rămas stană de piatră! Eu sunt născută astăzi, de ziua Sfântului Nicodim! El m-a adus aici!!!

Am ieșit din centrală val-vârtej să merg să-i spun maicii Ieroteia. Pe drum o întâlnesc pe m. Chiriachi, care mă întreabă:

– S-a întâmplat ceva la centrală?!

– Nu, maică, eu am constatat acum că sunt născută pe 26, de ziua Sfântului.

– Și n-ai știut asta până acum?!

– Ba da, dar n-am crezut, eu voiam de Crăciun, că așa mi-a spus mămița că după ce-a mâncat sarmalele am început să dau semne și până a ajuns la maternitate cu căruța s-a făcut noapte!

Mă duc și la m. Ieroteia să-i spun și ea mă trimite să fac câteva metanii la Sfântul să mă ierte că până acum nu l-am cinstit cum se cuvine și Sfântul m-a adus chiar la mănăstirea Tismana pe care a ctitorit-o.

Cu câtă teamă și rușine am făcut metanii la mormântul Sfântului, aproape de câte ori trec pe lângă mormânt am acest sentiment de vinovăție!

Dar sunt născută și pe 25, dar martie, când m-am călugărit, aici e altă poveste!

Părintele Galeriu, duhovnicul meu din lume mă striga la un moment dat „Gabriela” și mie nu-mi plăcea că-mi uită numele mereu îi spuneam că pe mine mă cheamă Maria și zicea: De ce nu-ți place Gabriela, îngerul Gavriil care a adus Vestea cea Bună Maicii Domnului!

O prietenă, Gina, îmi spune:

– Maria, tu ori te măriți ori te călugărești, îți vei schimba numele, de aceea te cheamă așa părintele.

– În viitorul apropiat nu se va întâmpla nici una din ele!! Îi spuneam.

După ce m-am călugărit pe 25 martie, vine Gina la mănăstire și o întreb:

– De unde ai știut ce zicea părintele?!

– N-am știut, așa mi-a venit să-ți spun! Vezi, te-ai călugărit de Buna Vestire, cum ți-a spus părintele.

Iată în ce chip minunat s-a împletit lucrarea sfinților, cu a părinților mei trupești și duhovnicești, în viața mea!

Citiți și: Un semn din partea Sfântului

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: