Mă numesc Muscalu Constanța din Ploiești.
Mi-a rânduit Bunul Dumnezeu să merg în pelerinaj la Sfânta Mănăstire Tismana. Și ajungând aici, am îngenuncheat cu toată credința mea la mormântul Sfântului Nicodim cel Sfințit de la Tismana, și cu lacrimi m-am rugat și i-am spus necazul meu. Eram disperată pentru că soțul meu M. s-a îmbolnăvit de leucemie.
După ce m-am spovedit, apoi cu binecuvântarea părintelui de aici m-am și împărtășit tot aici, și apoi am plecat spre casă cu nădejdea în mila Bunului Dumnezeu și a sfinților Săi.
La foarte puțin timp după aceasta, am visat că eram la slujbă la Mănăstirea Tismana. În timpul Sfintei Liturghii eu plângeam și trăiam momentele sfintei slujbe. Apoi am simțit cum cineva din spatele meu mă bate pe umăr și-mi spune să ies din biserică. Sfânta biserică era înțesată de lume. Nu m-am opus și am ieșit afară fără să știu cum.
Am ajuns în curte și în partea dreaptă a sfintei biserici o persoană foarte înaltă și subțire ce purta o dulamă de culoare gri petrol, căreia nu am cutezat să-i văd fața, pentru că m-am simțit nevrednică și păcătoasă, m-a întrebat de ce plâng.
Atunci eu cu capul plecat în pământ, i-am spus ce am avut pe suflet. Mi-a spus ce să fac, apoi a dispărut. De atunci au trecut patru ani și soțul meu este încă bine.
După aceasta m-am tot gândit: cine ar fi putut fi acea persoană?
Dar Bunul Dumnezeu a rânduit să vin din nou la Mănăstirea Tismana. Și stând la mormântul Sfântului Nicodim am văzut deasupra mormântului chipul Sfântului care semăna izbitor cu cel din vis și mi-am dat singură răspunsul.
De atunci vin cu mare drag la Mănăstirea Tismana și dau slavă Bunului Dumnezeu pentru toate. A rămas mănăstirea mea de suflet.
Citiți și: Cădeam din picioare, dar am devenit un om aproape normal
Minunile Sfântului Nicodim de la Tismana 