De sfințenia Sfântului Nicodim de la Tismana, de viața sa plină de Har am auzit în urmă cu mulți ani din relatările unei maici ce face parte din obștea Sfintei Mănăstiri Tismana. Așa am început să caut și să mă documentez inițial despre viața sfântă, despre importanța Cuviosului în dezvoltarea monahismului românesc.
Apoi am început să venim la Mănăstirea Tismana, iar evlavia la acest Sfânt plin de Har a crescut și am început să îi cerem ajutorul în unele situații, înainte de un examen sau în alte împrejurări. Și l-am simțit mereu aproape. Îi citeam împreună cu soțul meu Sfântul Acatist zilnic.
În urmă cu câțiva ani, am avut o perioadă lungă o durere intensă la nivelul șoldului drept, care îmi făcea mersul dureros. Efectiv trebuia să mă opresc, să găsesc să mă așez și iar să mă ridic să merg. Sunt cadru medical. Deja văzând că nu mă ajuta nimic, mă gândeam la o operație a șoldului drept.
Eram disperată. În luna decembrie, așa cum am scris, în urmă cu câțiva ani, citeam în picioare seara Sfântul Acatist al Sfântului Nicodim. Îmi era greu să stau în picioare de durere. Deodată, spre sfârșitul Acatistului durerea a trecut. De tot. Din clipa aceea nu am mai avut dureri la șold sau probleme la mers. Niciodată. Am dat și dau Slavă lui Dumnezeu, căci prin rugăciunile Sfântului Nicodim am trăit o minune, eu, o păcătoasă.
Nu sunt vrednică să îi mulțumesc.
L.F.
Citiți și: Gleznele nu mă mai dureau deloc
Minunile Sfântului Nicodim de la Tismana 