Să fie vreo 10 ani de atunci (adică prin 2010). Eram la biserică. A venit un grup mare, de la Suceava, un autocar de 30-40 persoane, plin. Mulți demonizați. Strigau: Ne arde, ne arde! Sfinte Nicodime ne arzi! Nu ne putem apropia!
Preotul care era cu ei le citea întruna rugăciuni, îi stropea cu aghiasmă. Pe atunci racla cu sfintele moaște era în față, aproape de Sfântul Altar. S-au apropiat de ea târându-se, rostogolindu-se, dându-se peste cap până în față. Greu, greu de tot, silit aproape, a putut părintele să-i facă să sărute racla. Duhurile care-i stăpâneau îi chinuiau foarte rău.
După ce s-au apropiat de racla cu moaștele Sfântului, au plecat mai liniștiți, erau mai bine.
Citiți și: Diavoli vor izgoni